Invat sa merg pe bicicleta..

De fiecare data cand ma apuc sa scriu ceva, sterg.Tot.

Imi privesc publicul inexistent ca pe unul imaginar, fiecare dintre cei care-i apartin fiind un critic perfect, ochind si lovind punctele mele slabe.Toate.Indiferent ca vreau sa scriu despre paralelismul intre unghiuri, sau cum sa te pisi peste umar.Nu al tau, desigur. Ceva ma opreste, de parca nu o fac pentru mine, ci pentru…altcineva.Cu multe subiecte-am pornit in cap, de la ideea ca sunt un blogger mic intr-o lume mare, pana la idei existentiale, dar nici una nu se poate dezbate, de unul singur. Cu totii pornim cu gandul ca in 2-3 luni vom avea vizite cat sa putem combate orice pe blog, dar multi nici nu apuca aceasta „varsta”. Fie ca preferi sa labaresti aiurea pe YT, fie ca te iei cu chestii diferite care sa-ti tina de urat, nu-ti poti face acel curaj de-a incepe un articol. Am multe articole in draft, nici unul complet, tocmai pe acest motiv.

Lipseste determinarea, graba luandu-i locul…